Cui îi este frică de conexiunile dintre oameni?
De faptul că îmbrățișările pot schimba în bine stările neplăcute. Că strângerile de mână pot da curaj de a merge mai departe. Că dincolo de privirile pline de înțelesuri ale îndrăgostiților, atingerea buzelor într-un sărut, poate confirma schimbul de sentimente, poate alimenta Iubirea…
Îi pasă cuiva de tristețea din ochii copiilor care sunt privați de libertatea de conexiune cu ceilalți? Care nu se mai pot juca, nu pot descoperi lumea din jurul lor. Nu-și pot consolida IMUNITATEA fizică, psihică și emoțională.
Conexiunile firești dintre oameni, au fost înlocuite pas cu pas de altceva… Să fii orb și să nu vezi, surd să nu auzi, analfabet să nu știi să citești. Sau, pur și simplu, spălat bine pe creier, să nu poți înțelege. Să nu poți face conexiune între elementele aparent dispersate astăzi în lume, care converg toate către nefiresc.
În amintirea a ceea ce cândva numeam „viață”…
Sunt Cosmin. Bună dimineața, Oameni.
